Mi-e greu să înţeleg că încă sunt
Atâţia oameni care n-au iubit
Şi-atâţia oameni ce-au rănit prin vorbe
Şi-apoi cu nonşalanţă au zâmbit...
Mi-e greu să văd o lacrimă uitată
În ochii ce visau la fericire
Şi doare gândul că rămâne-acolo
Pierdută pe o mare de-amăgire...
În lumea ce aleargă spre niciunde
Mi-e greu să ştiu că timpu-i irosit
Pe ură, dezbinare, falsitate
Când timpul e un dar nepreţuit...
Nu vreau să cred că anul ce-a venit
Nu va aduce-n lume o trezire,
Că dragostea va plânge prin unghere
Visând la pace şi la fericire...
O, Doamne... fie fulgii de zăpadă
Ce-au îmbrăcat pământu-n strălucire
Să se transforme-n dragostea Ta sfântă
Şi să inunde lumea cu... iubire!

Vulcan-04-01-2026
Mary